Ce este un hacker?

Royal · Administrator Data inscrierii: 11/Aug/2008 Mesaje: 359

Pentru presa po***ra, "hacker" înseamna cineva care sparge calculatoarele. Printre programatori, cuvântul înseamna un bun programator. Dar cele doua întelesuri sunt conectate. Pentru programatori, "hacker" înseamna mestesug în cel mai literar sens: cineva care poate face un computer sa faca ce vrea el-- indiferent daca computerul vrea acest lucru sau nu.

Pentru a crea confuzie în plus, substantivul "hack" are de întocmai doua sensuri. Poate fi ori un compliment, ori o insulta. Se numeste hack ceva facut într-un mod urât. Dar când faci ceva asa de destept încât, într-un fel, ocolesti sistemul, se cheama de asemenea un hack. Cuvântul este folosit mai des în inițialul sens decât în celalalt, probabil fiindca solutiile urâte sunt mult mai uzuale decât cele exceptionale.

Credeti sau nu, cele doua sensuri ale cuvântului "hack" sunt de asemenea conectate. Solutiile urâte si imaginative au ceva în comun: amândoua încalca regulile. Si exista un continuu gradual între încalcarea unei reguli într-un mod pur si simplu urât (folosirea benzii adezive pentru a atasa ceva unei biciclete) si încalcarea unei reguli într-un mod exceptional de imaginativ (negarea spatiului Euclidian).

Hackingul precede calculatoarele. îndată ce lucra în proiectul Manhattan, Richard Feynman obisnuia sa se amuze prin spargerea seifelor continând documente secrete. Aceasta traditie e continuata si în zilele de astazi. Când eram la facultate, un prieten hacker de-al meu care a petrecut prea mult timp pe lânga MIT avea propriul kit de spargere a lacatelor. (Acum se ocupa cu fonduri de acoperire, o afacere ce are conexiuni cu vechea sa ocupatie.)

Este uneori dificil de explicat autoritatilor de ce cineva ar dori sa faca aceste lucruri. Alt prieten de-al meu a intrat uneori în bucluc cu guvernul pentru spargerea unor calculatoare. Acest lucru a început sa fie considerat a fi împotriva legii doar de curând, si FBI-ul a descoperit ca tehnica lor de investigare traditionala nu functioneaza. Investigatia politiei începe aparent cu un motiv. Motivele tipice sunt putine: droguri, bani, sex, razbunare. Curiozitatea intelectuala nu era printre motivele de pe lista FBI-ului. Într-adevar, întregul concept li s-a parut strain.

Autoritatile tind sa fie necajite de atitudinea generala a hackerilor de neascultare. Dar aceasta neascultare este un rezultat al calitatilor care îi fac programatori buni. Ei s-ar putea sa râda catre CEO când vorbeste în termeni specifici lumei de afaceri, dar râd de asemenea când cineva le spune ca o problema nu poate fi rezolvata. Elimina una, si o suprimi pe cealalta.

Aceasta atitudine poate fi uneori afectata. Uneori programatorii tineri observa extentricitatile hackerilor eminenti si decid sa le adopte pentru a parea mai destepti. Versiunea lor falsa nu e doar enervanta; atitudinea acestor impostori poate de fapt sa încetineasca procesul inovatiei.

Dar chiar cu toate excentricitatile lor enervante, atitudinea rebela a hackerilor e un câstig net. As vrea ca avantajele sa fie mai bine întelese.

De exemplu, suspectez ca oamenii din Hollywood sunt pur si modest surprinsi de atitudinile hackerilor referitor la copyright. Exista o penurie de discutii aprinse despre acest topic pe Slashdot. Dar de ce ar necesită oamenii care programeaza calculatoare sa fie asa de îngrijorati în legatura cu copyrightul, dintre toate lucrurile?

Partial fiindcă anumite companii utilizeaza mecanisme pentru a preveni copierea. Arata unui hacker un lacat si întâiul gând va fi cum sa îl sparga. Dar exista un motiv mai adânc pentru care hackerii sunt alarmati de masuri precum copyrighturi si patente. Ei vad masurile sporit agresive de a proteja "proprietatea intelectuala" ca o amenintare la libertatea intelectuala de care au nevoie pentru a-si face treaba. Si au dreptate.

Prin explorarea partilor interne ale tehnologiei actuale, hackerii obtin idei pentru generatia urmatoare. Nu multumesc, posesorii tehnologiei ar putea spune, nu avem nevoie de ajutor din exterior. Dar ei gresesc. Urmatoarea generatie a tehnologiei computerelor, deseori-- poate mai des decât contrariul-- a fost dezvoltata de cei din exterior.

În 1977 exista fara nici un dubiu un grup în IBM dezvoltând ceea ce ei se asteptau sa fie urmatoarea generatie de computer de afaceri. Se înselau. Urmatoarea generatie de calculator de afaceri era dezvoltata în termeni complet diferiti de doi tipi cu parul lung numiti Steve, într-un garaj din Los Altos. Cam prin acelasi timp, puterile existente cooperau sa dezvolte urmatoarea generatie a sistemelor de operare, Multics. Dar doi tipi care au considerat Multics ca fiind excepțional de complex au mers mai departe si si-au scris propriul lor sistem. I-au dat un nume care era o referinta amuzanta la Multics: Unix.

Ultimele legi de proprietate intelectuala impun restrictii fara precedent tocmai asupra acelui gen de explorare care duce la idei noi. În trecut, un competitor putea utiliza patente pentru a te opri în a vinde o copie a ceva ce ai facut tu, dar nu te putea preveni în a analiza una pentru a vedea cum este facuta. Ultimele legi fac acest lucru o crima. Cum sa dezvoltam electronică noua daca nu putem studia tehnologia existenta pentru a vedea cum putem sa o îmbunatatim?

Ironic, hackerii si-au facut-o cu mâna lor. Computerele sunt responsabile pentru problema. Sistemele de control din interiorul masinilor erau pâna nu demult fizice: angrenaje, pârghii si alte mecanisme similare. Din ce în ce mai mult, creierul (si respectiv valoarea) produselor e în software. Si prin asta ma refer la software în sensul general: de exemplu date. Un cântec pe un CD e fizic scris în plastic. Un cântec pe un disk iPod e doar stocat pe el.

Datele sunt prin definitie usor de copiat. Si Internetul face copiile usor de distribuit. Deci nu e de mirare ca companiile se tem. Dar, cum de cele mai multe ori se întâmpla, frica a întunecat judecata lor. Guvernul a raspuns cu legi draconice pentru a proteja proprietatea intelectuala. Probabil au dorit binele. Dar s-ar putea sa nu realizeze ca asemenea legi vor face mai mult rau decât bine.

De ce sunt programatorii asa de violenti împotriva acestor legi? Daca as fi cel care face legile, as fi interesat în acest mister-- din acelasi rațiune pentru care, daca as fi un fermier si dintr-o data as auzi mult zgomot din gradina într-o noapte, m-as duce sa investighez. Hackerii nu sunt prosti, si unanimitatea este extraordinar de rara în aceasta lume. Deci daca toti produc zgomot, probabil e ceva în neregula.

S-ar putea ca aceste legi, desi intentionate a proteja America, îi vor face de fapt rau? Gândeste-te. Este ceva foarte american în Feynman si spargerea seifelor în momentul proiectului Manhattan. E dificil în a imagina autoritatile posedând un simt al umorului referitor la aceste lucruri în Germania la timpul respectiv. Poate ca nu este o coincidenta.

Hackerii nu sunt controlabili. Aceasta este esenta hackingului. Si aceasta este si esenta americanismului. Nu este nici un accident ca Silicon Valley este în America, ci nu în Franta, sau Germania, sau Anglia, sau Japonia. În acele tari, oamenii coloreaza în interiorul liniilor.

Am trait o perioada în Florenta. Dar dupa ce am fost acolo câteva luni am conceput ca ce am sperat în subconstient sa gasesc acolo era în locul de unde tocmai plecasem. Motivul pentru care Florenta e faimoasa este acela ca în 1450, ea era New York. În 1450 era plina cu tipul de oameni turbulenti si ambitiosi pe care acum îi gasesti în America. (Deci am plecat înapoi în America.)

E cumplit de mult în avantajul Americii faptul ca gazduieste o atmosfera minunata pentru tipul corect de revoltare-- faptul ca e adapost nu doar pentru cei destepti, dar si pentru cei care sunt destepti si în acelasi timp sigur pe ei (ducând poate prin asta la tente de aroganta). Si hackerii sunt invariabil din ultima categorie. Daca am avea o sarbatoare nationala, ar fi întâi aprilie. Spune multe lucruri despre munca noastra faptul ca folosim acelasi cuvânt pentru o solutie brânzoasa, brilianta sau oribila. În stadiul ei incipient, nu suntem 100% siguri de care tip va fi. Dar atâta timp cât e tipul perfect de urâtenie, e un semn promitator. E ciudat ca oamenii gândesc despre programare ca ceva precis si metodic. Computerele sunt precise si metodice. Hackingul e ceva care îl faci cu un zâmbet exuberant.

În lumea noastra unele dintre cele mai caracteristice solutii nu sunt departe de glumele tipice. IBM a fost fara îndoiala surprins de consecintele licentierii lui DOS, la fel cum "adversarul" ipotetic probabil ca este când Michael Rabin rezolva o problema redefinind-o ca una care e mai usor de rezolvat.

Cei care vor sa para destepti trebuie sa dezvolte un simt ascutit referitor la cu cât de mult pot sa scape. Iar recent hackerii au simtit o schimbare în atmosfera. În ultimul timp, hackereala pare mai degraba interzisa.

Hackerilor li se pare amenintatoare recenta contractie în libertatile civile. Acelasi lucru mistifica pe cei din exterior. De ce ar trebui sa avem grija speciala de libertatile civile? De ce programatorii, mai mult decât dentistii sau vânzatorii sau arhitectii?

Sa expunem cazul în termenii pe care un oficial al guvernului i-ar aprecia. Libertatile civile nu sunt doar un ornament, sau o traditie americana. Libertatile civile fac tarile bogate. Daca faci un grafic al venitului pe cap de locuitor comparativ cu libertatile civile, vei observa cu siguranta o corelatie. S-ar putea ca libertatile civile sa fie o cauza, mai degraba decât un efect? Cred asta. Cred ca o societate în care oamenii pot face si spune ce vor va tinde de asemenea sa fie una în care cele mai eficiente solutii câstiga, decât una în care câstiga solutiile sponsorizate de catre oamenii cei mai influenti. Tarile autoritare devin corupte; tarile corupte devin sarace; si tarile sarace sunt slabe. Mi se pare ca exista o curba Laffer pentru puterea guvernelor, la fel ca si pentru venitul din taxe. Cel putin, se pare suficient de probabil ca ar fi stupid sa se experimenteze pentru a afla. Spre deosebire de taxele ridicate, nu poti anula totalitarismul daca se dovedeste a fi o greseala.

Acesta este motivul pentru care hackerii devin îngrijorati. Spionarea oamenilor de catre guvern nu face la propriu programatorii sa scrie cod mai prost. Doar conduce la o lume în care ideile proaste reusesc. Si din aceasta cauza e asa de important pentru hackeri, ei sunt în mod special senzitivi la ea. Ei simt totalitarismul apropiindu-se de la distanta, la fel cum animalele simt furtuna.

Ar fi ironic daca, dupa cum se tem hackerii, masurile recente introduse cu scopul de a proteja siguranta nationala si proprietatea intelectuala se dovedesc a fi o racheta îndreptata catre ce face America o tara de succes. Dar nu ar fi întâia data când masuri luate într-o atmosfera de panica sa aiba opusul masurilor intentionate.

Exista un asemenea lucru ca de pildă Americanismul. Nu exista nimic ca de exemplu traitul în exterior care sa te învete acest lucru. Si daca vrei sa stii daca ceva va hrani sau darâma aceasta calitate, ar fi dificil de gasit un grup mai potrivit decât hackerii pentru a evalua acest lucru, căci ei sunt cel mai apropiat grup pe care îl stiu care îl îmbratiseaza. Mai aproape, probabil, decât oamenii de la guvern, care cu tot discursul lor patriotic îmi amintesc mai mult de Richelieu sau Mazarin decât de Thomas Jefferson sau George Washington.

Când citesti ce aveau de spus parintii fondatori ai Americii, ei suna mai mult a hackeri. "Spiritul rezistentei fata de guvern," scria Jefferson, "este asa de valoros în anumite ocazii, încât as dori ca sa fie pastrat mereu viu."

Imagineaza-ti un presedinte American spunând asta astazi. La fel ca remarcile unei bunici depasite, spusele parintilor fondatori au facut de rusine generatii de succesori mai putin încrezatori. Ei ne aduc aminte de unde venim. Ei ne aduc aminte ca oamenii care încalca regulile sunt sursa de bogatie si putere a Americii.

Acei aflati într-o pozitie de a impune regulile le vor în mod natural ascultate. Dar fii atent la ce îti doresti. S-ar putea sa primesti.