C++ 2

Royal · Administrator Data inscrierii: 11/Aug/2008 Mesaje: 359

1. Functiile
O funtie este o instructiune care are un nume, executa ceva, si poate sa primeasca niste date pe care
sa le foloseasca. Aceste date pe care o functie poate sa le primeasca se numesc argumente.
O functie este urmata de fiecare data de doua paranteze. Intre aceste paranteze se pot pune
argumentele pe care functia poate sa le foloseasca.

Argumentele depind de functie, unele functii pot avea argumente, altele pot sa nu aiba, altele pot fi
folosite si fara si cu argumente, cum vrem noi. Cand folosim o functie fara argumete, nu punem nimic
intre paranteze.

Sa presupunem ca avem o functie care sterge ecranul, natural ca nu ne trebuie argumente, ce date
putem sa-i dam? Doar sterge ecranul, nu-i trebuie date pentru asta.

Sa presupunem ca avem o functie care deseneaza o linie. Normal ca trebuie niste date, unde sa
inceapa linia si unde sa se termine. Deci punem niste argumente care vor spune aceste date.

Sa presupunem ca avem o functie care deseneaza un patrat. Putem sa o facem asa incat, daca nu are
argumente deseneaza patratul in mijlocul ecranului si cu o anumita marime, dar daca ii dam date in
care ii spunem unde si cat de mare sa fie, atunci il deseneaza unde spunem si cat de mare spunem noi
cu argumentele. Deci functia asta poate fi folosita cu sau fara argumente.

Un exemplu de functie este printf("ha ha") .
Are un nume: printf
Face ceva: afiseaza pe ecarn ce este intre parantezele
Are paranteze: delimiteaza de unde si pana unde tine ce se va afisa pe ecran
Are argumente: argumentul este "ha ha", care este un text ce va fi afisat pe ecran

Alt exemplu de functie este main( )
Are nume: main
Face ceva: marcheaza unde este locul in fisierul nostru sursa unde incep instructiunile noastre care vor
fi executate de PC
Are paranteze: da
Are argumente: nu. Dupa cum am spus, argumentele pot sa fie sau sa nu fie pentru anumite functii. La
functia main se poate sa nu avem argumente daca nu vrem sa punem.

2. Recapitulare.
Sa explicam programul urmator întrebuințând comentarii:

#include <stdio.h> // indica sa se includa instructiunile din fisierul stdio.h

/* In fisierul stdio.h se afla instructiuni de afisat pe ecran si de introdus date de la tastatura.
Numele stdio.h vine de la Standard Input Output, care inseamna Intrari si Iesiri Standard.
Intrari se refera la datele introduse de la tastatura, iar Iesiri se refera la afisarea pe ecran.

.h de la sfarsitul fisierului vine de la header care in engleza inseamna rezumat, si se numeste astfel
pentru ca acest fisier contine un rezumat cu instructiunile care se pot folosi, nu instructiunile însesi.
Instructiunile sunt in alte fisiere, dar acest header
stie unde sunt si oferă asta programului nostru.
*/

main( ) // aici va incepe calculatorul sa execute instructiuni

/* main inseamna in engleza principal, adica semnifica locul care este de frunte in program din cauza
ca acolo se va incepe programul.

main este o functie, din aceasta cauza se pun doua paranteze dupa el. Între paranteze se pot pune niste
lucruri care se pot folosi in program. Despre ce se poate pune intre parantezele functiei main vom
vorbi in alt curs. Daca noi nu folosim inca ce se poate pune intre paranteze, punem parantezele cu
nimic intre ele. */

{ // acolada semnifica inceputul lui main, de aici incep instructiunile care se afla in main

/* acolada acesta face parte din main inseamna inceputul lui main, toate instructiunile pana la
urmatoarea acolada } sunt toate ale lui main, si ultima acolada este din main. Acesta instructiune este

o functie, si ea contine alte instructiuni intre acolade, deci ea are instructiuni in ea. */
printf("salut\n"); // afiseaza "salut" si dupa asta trece pe linia urmatoare
/* printf este tot o functie, din aceasta cauza are 2 paranteze.Argumentul este textul "salut\n", care
are combinatia speciala \n care inseamna trecere la randul urmator dupa ce se afiseaza salut.
Se observa ca dupa printf("salut\n") se pune punct si virgula, pentru că este o instructiune obisnuita.
Exista mai multe feluri de instructiuni:

r11;
cele obisnuite sunt urmate de punct si virgula
instructiunile care nu sunt obisnuite nu se termina cu punct si virgula

r11;
o instructiune care incepe cu # nu este obisnuita, exemplu: #include <stdio.h>

se vede ca dupa > care este ultimul din aceasta instructiune nu este ;
r11;
o instructiune dupa care urmeaza { si se termina cu } nu este obisnuita:
exemplu: main( ) { chestii, alte instructiuni care sunt ale lui main }

se vede ca dupa } care este ultimul nu este ;
*/

} // acolada de final care este a lui main si care arata unde se termina main

3. Afisarea numerelor cu functia printf
Observatie: O functie poate sa aiba mai numeroase argumente. Ele vor fi separate prin virgula.
Tipul fiecarui argument nu este la intamplare este la fiecare functie specificat ce tipuri pot sa fie.
Feluri de tipuri de argument sunt: text, numere, litera.

Stiam ca putem afisa texte cu functia punand textul intre parantezele functiei.
Stim ca putem sa punem in text \n pentru a trece la randul urmator.

Ca sa afisam numere folosim urmatoarea schema:

printf("%d", numar);

%d semnifica nu un text care trebuie afisat ci un simbol deosebit care indica ca urmatorul argument
dupa virgula este un numar si acest numar va fi afisat. %d se pune in ghilimele căci este un

simbol rarisim in forma de text.
Exemple: printf("%d", 12); - afiseaza numarul 12
printf("%d", 153); - afiseaza numarul 153
Functia printf poate avea un singur argument. Adica un text care va fi afisat. Exemplu: printf("xx");

Sau poate avea 2 argumente separate prin virgula: primul text care are un simbol special si al doilea
un numar care va fi afisat: Exemplu: printf("%d", 23);

3. Exemple de combinatii printf
Vrem sa afisam textul rEu am 17 ani", putem sa folosim 2 programe care afiseaza acelasi lucru:
#include <stdio.h>

main( )
{
printf("Eu am 17 ani"); // am considerat totul un text
}

sau

#include <stdio.h>

main( )

{
printf("Eu am ");
printf("%d", 17); // am considerat numarul 17 intre doua texte
printf(" ani");

}